Dislocare în reducerea tratamentului articulației cotului

Evoluție Luxația cotului reprezintă o afecțiune des întâlnită în rândul populației, fiind dislocare în reducerea tratamentului articulației cotului mai frecventă luxație a unei articulații mari la copii și a doua cea mai des întâlnită la adulți, după cea a umărului. Poate fi simplă când nu este însoțită de o altă patologie sau complexă când se asociază cu fractura cel mai adesea fractura de cap de radius sau proces coronoid.

Clinic, pacienții se prezintă cu durere puternică, deformarea regiunii și impotența funcțională a articulației. De elecție pentru confirmarea diagnosticului se vor realiza radiografii în diverse incidente, însoțite în anumite cazuri particulare de CT, RMN sau ultrasonografie.

Cu ajutorul datelor clinice și paraclinice se va face diagnosticul diferențial cu alte afecțiuni, se va evalua prezența complicațiilor și se va decide asupra metodei de tratament care implică în principiu reducerea unei luxații simple și intervenția chirurgicală asupra uneia complexe. Anatomia cotului Articulația cotului reprezintă un complex format din trei articulații: humerus-ulnă, humerus-radius cele două sunt implicate în mișcarea de flexie-entensie și radius-ulnă — articulație implicată în mișcarea de pronație-supinație.

Articulația cotului are o stabilitate foarte mare care este conferită în principal de structurile osoase humerus, ulnă și secundar de ligamente: ligamentele colaterale îngroșări ale capsulei articulare — susțin mișcările de flexie-extensie; ligamentul inelar al radiusului — favorizează mișcările de pronație-supinație.

Atfel putem concluziona că la nivelul articulației cotului se pot realiza două categorii de mișcări flexie-extensie și pronație-supinațieaceasta fiind o articulație foarte stabilă în special datorită structurilor osoase care poate fi lezată doar prin aplicarea unei forțe mari.

Cel anterior este traversat de artera brahială, nervii median și ulnar, iar compartimentul posterior de nervul radial și mușchiul triceps brachial. Aceste structuri anatomice în special din compartimentul anterior pot fi afectate odată cu producerea luxației, cu consecințe importante asupra membrului superior implicat.

Apar rar la copii pentru că aceștia au ligamente foarte elastice sau la bătrâni unde în urma unui traumatism se produce de obicei direct o fractură din cauza fragilizării osoase prin osteoporoză.

Așadar luxațiile se întâlnesc în special la persoane tinere, mai ales la sportivi gimnastică, ciclism etc. Astfel forța rezultată în urma impactului este transmisă către cot și produce mai întâi lezarea aparatului capsulo-ligamentar cu lărgirea spațiului articular și ulterior modificarea totală sau parțială a raportului normal dintre epifizele osoase.

În acest caz articulația cotului nu poate susține gradul de hiperextensie la care este supusă. Situații în care s-ar putea produce o luxație prin acest mecanism includ căderile de la înălțime, accidentele de motocicletă sau accidentele sportive.

Ce este o dislocare articulară?

Pot apărea și echimozehematoame sau plăgi deschise cu vizualizarea unor componente articulare. În luxațiile posterioare, privit din profil, antebrațul pare mai scurt, pe când în luxațiile anterioare incomplete brațul pare alungit, iar în cele complete pare scurtat la partea sa anterioară.

Totodată, radiografiile sunt necesare pentru a diferenția o luxație simplă de una complexă, cu identificarea semnelor radiografice ale unei fracturi. Dacă imaginile radiografice nu sunt concludente, se poate efectua un computer tomograf CT care prezintă cu mai mare acuratețe structurile articulare comparativ cu radiografia.

Anatomia cotului

Rezonanța magnetică nucleară RMN poate fi utilă pentru a evidenția toate aspectele prezentate la RX și CT, având avantajul că nu iradiază. Ultrasonografia poate analiza în timp real tendoanele, ligamentele și nervii. În cazul acestei fracturi se mențin raporturile normale între cele trei structuri osoase care formează articulația cotului, este posibilă realizarea mișcărilor de flexie-extensie și apar crepitații osoase la mișcările de pronație-supinație.